Proiect nr. 1 – Pictura pe perete (wall painting)

Proiect in lucru

Schite tigru alb



***

Schite finale




Motivul pentru care pun aici toate mazgalelile posibile este ca vreau sa arat de la ce porneste un astfel de proiect si, tinand cont ca e prima data cand studiez tigrii, nu e deloc usor. Multe dintre schite sunt inutile, dar cu cat studiez mai mult diferite pozitii si ipostaze cu atat imi dau seama mai repede unde am gresit.

Conturarea pe perete

Pictura propriu-zisa


TUTORIAL – Tipuri de hasuri

Poti urmari partea a II-a a acestui tutorial, pentru cei putin mai avansati, AICI.

M-am decis sa scriu acest tutorial pentru toti cei care au un talent la desen si nu au apucat sa-l cultive, sa faca o scoala de specialitate, din diferite motive. Am intalnit multi care m-au intrebat ce creioane folosesc, ce foi si ce tehnici. Pe langa asta am vazut multi artisti care nu au primit niciodata vreun sfat de la cineva in masura sa o faca (sau nu au vrut sa asculte) si au stilul de hasura “intinsa cu degetul”, hasura care nu e vazuta tocmai bine de oamenii de specialitate, fie ei profesori sau doar simpli artisti.
Daca stau bine sa ma gandesc, de fapt nu numai ca nu e vazuta bine, mai mult, nu am auzit pe nimeni sa incurajeze o astfel de metoda. De ce? Pentru ca e lipsita de… sa zicem ARTA. Au existat vremuri bineinteles in care acest tip de hasura era foarte cautat pentru ca reda realitatea intr-un mod foarte exact si era ceva spectaculos. Intre timp s-a inventat fotografia. Si redarea fidela a realitatii nu a mai fost cautata. Eu unul aprieciez foarte mult artistii care picteaza in asa fel incat le confunzi lucrarile cu o fotografie, dar fotografia are elementele ei artistice iar desenul pe ale sale. Ca sa dau un exemplu de redare fidela a realitatii prin creion:

Mai multe AICI.

Da, incredibil o sa zici, dar tot sunt de parere ca asta nu e arta. E copy-paste! Xerox! Suntem in anul 2010 si au aparut aparate foto extrem de sofisticate, nu trebuie sa ne pierdem timpul facand “poze” de mana. Si probabil ca asta o sa auzi de la orice artist modern, nu neaparat ca n-ar fi in stare sa faca asa ceva ci pur si simplu pentru ca NU MERITA TIMPUL SI EFORTUL. Cum sunt facute? Greu… Hasura fina “intinsa cu degetul”, multa guma, multi nervi, de pomana as zice. Foarte mult timp investit, iar cum unii din cei talentati probabil ca au si alte activitati si nu au prea mult timp sa acorde acestor detalii, vor face in acest stil un portret pe luna, ceea ce nu va duce nicaieri. Am spus-o si o spun mereu, ca sa evoluezi trebuie sa-ti cultivi talentul. E foarte greu sa ti-l dezvolti singur. Fara sa stii ce greseli faci, pierzi foarte mult timp experimentand. Apoi trebuie sa desenezi foarte mult. Zilnic! Nu lucrari extraordinare in fiecare zi, pentru ca e aproape imposibil, dar macar unul sau doua crochiuri. Ce sunt crochiurile? Sunt desene de tip schita, foarte rapide, 15 minute maxim, in care incerci sa redai o postura umana sau o parte din natura, din realitate, dar, atentie, fara ca detaliile reale sa-ti invadeze foaia de lucru, nu te intereseaza parul, fata, sau imbracamintea unui personaj, ci doar postura, proportiile. Bineinteles le poti reda in detaliu daca reusesti asta in 15 minute, dar doar in mare si poate doar pe alocuri poti evidentia exact textura materialului pentru ca privitorul sa-si dea seama despre ce e vorba, dar nicidecum sa continui migalos sa faci toata imbracamintea personajului. Pentru asta o sa iti prezint cateva lucrari personale, facute recent. Crochiurile sunt excelente pentru cei care nu au foarte multa rabdare, de altfel le recomand stilul acesta de hasura, voi detalia si asta, toate la timpul lor.

Observa hasura. Foarte dura, foarte dezordonata. Observa cum caut liniile, conturul. De fapt ce vreau sa fac e sa prind forma corpului, pentru ca despre asta e vorba, in special proportiile. Hey, nu sunt extraordinare, pot mult mai bine, dar vreau sa vezi esenta. Daca voi pune aici lucrari extraordinare vei fi coplesit(a) si vei gandi probabil ca nu vei putea vreodata sa redai asa ceva. Ideea e foarte simpla. Tot ce trebuie sa faci e sa-ti lasi mana sa mearga pe foaie, petreci foarte mult timp uitandu-te la model, trebuie sa intelegi ce pui pe hartie, mereu sa compari rapid ce ai pe foaie cu ce vezi in fata ta. iti recomand un sevalet, pentru ca e extrem de important sa ai foaia verticala astfel incat miscarea ochilor de la foaie la model sa se faca cat mai repede posibil, astfel vei reusi sa pastrezi mult mai multa informatie decat daca te uiti la model apoi apleci capul spre foaia pe care o ai pe birou, deseori o sa pierzi proportii importante si in final te intrebi de ce nu seamana cu ce ai in fata. Apoi sevaletul ofera inca un lucru extraordinar, te poti indeparta de desen si astfel, privindu-l de la distanta vei observa mult mai repede greselile. Ai prins ideea? Uite inca un exemplu, de data asta o perspectiva, nu voi intra in detaliile perspectivei pentru ca e o arie foarte larga si sunt multe de spus si, fie vorba intre noi sunt niste probleme mari de perspectiva la desenul de mai jos, dar, fiind observat pe viu, nu conteaza atat de mult si de fapt nu perspectiva vreau sa ti-o arat ci hasura, despre hasura vorbim.

Observi aici foarte multe linii, foarte multa informatie pusa pe o foaie A3 intr-un timp relativ scurt. Linia e la fel de dura, am cautat rapid conturul obiectelor si al personajelor, apoi am detaliat cat sa se poata intelege ideea pe care vreau s-o transmit. De asemenea am folosit contraste, alb-negru pentru a pune in evidenta unele parti ale desenului, e o tehnica foarte utila dar folosita deseori in design si arhitectura, pentru a plasa in fata obiectul prezentat. Vei mai intalni de asemenea hasurarea fundalului pentru a scoate in evidenta obiectul. Intre stilul desenului de design sau arhitectura si cel de arte plastice nu numai ca e o diferenta destul de mare dar parca stau in totala opozitie. Iata despre ce vorbesc:

Stilul arhitectural

Stilul plastic

Banuiesc ca e clar cum stilul arhitectural tinde sa evidentieze obiectul studiat prin contraste extreme de alb-negru pe langa stilul plastic care evidentiaza obiectele tinand cont mai mult de atmosfera creata si de ideea transmisa, ca sa zic asa. Nu comentez lucrarile, vreau sa vezi doar hasura si tipul de prezentare.

***

Acum ca am facut o prezentare cat de cat a ceea ce vei gasi in continuare in acest material, voi incepe prin a-ti satisface curiozitatile si iti voi arata exact ce creioane folosesc.

Creion Universal KOH-I-NOOR
* mine 4B si 8B – depinde de situatie si la urma urmei de alegerea fiecaruia, cu cat este mai mare numarul cu atat este mai moale mina. In oridine sunt: H, HB si B, alaturi de diferite numerotatii, nu stiu exact pana unde variaza, poti gasi foarte multe combinatii pe piata si sfatul meu e sa-ti gasesti o mina care sa te ajute sa lucrezi cu placere, recomand 4B

Creion tip TUN pentru hasuri pe suprafete mai ample
De asemenea cu mina alba, care bineinteles depinde de alegerea ta

Daca folosesti creion mecanic 0,5 fa-ti o favoare si lasa-l deoparte! Cel putin momentan. Nu te ajuta acum. Cel mai mult se foloseste la detalii de desen tehnic, dar despre hasura plastica si creionul 0,5 mai tarziu in tutorial!

Imi aduc aminte la examenul din 2009 de la Arte Plastice, in dreapta mea era un tip care incerca sa hasureze trei suprafete plane de… sa zic cam 20×15 cm fiecare, cu un creion mecanic cu mina 0,5… Am zis ca innebunesc. I-a luat cam o ora sa termine de hasurat. Nu exagerez! Sincer mi-era mila de el. Trage singur(a) concluziile…

Ce foi sa folosesti? Nu te speria de foile cu suprafete foarte poroase, hasura iese foarte bine pe ele. Multi vor opta pentru foi cu suprafete netede pentru o hasura cat mai reala, fara sa se vada linia. Nu incerca sa faci asta, lasa linia sa se vada, o sa iti dai seama in timp ca asta e farmecul creionului si tu nu faceai decat sa-l indepartezi. Foile mele preferate pentru diferite schite si crochiuri sunt A3 (297×420 mm), consider ca e un format optim, potrivit ca dimensiune pentru a-ti forma mana si in acelasi timp ai destul spatiu pentru a te exprima. In timp o sa preferi formate mai mari, A2 (500×700 mm) sau A1 (1000×700 mm) pentru ca o sa simti ca nu mai ai destul loc sa lucrezi la detaliul la care ti-ai dori. Dar pana atunci sa ramanem la A3. Ca o paranteza, fa un exercitiu de imaginatie si gandeste-te cum ar fi sa lucrezi pe dimensiunile unei foi A1 cu un creion mecanic 0,5… deja ma bufneste rasu’!

Mai jos ai blocul de desen A3 Canson pe care il prefer; 16 coli, pret accesibil si calitate. Am mai vazut blocuri cu 100 de coli, la un pret mai mic daca stam sa adunam 100 de coli din blocul Canson si sa facem calculul, dar foile sunt mai subtiri si calitatea mai proasta.

Il gasesti cu un creion pe coperta sau cu o pensula, diferenta dintre cele doua tipuri de foi e foarte mica

Acum ca ai si creion si foaie nu mai ai nicio scuza. Ghinion! Va trebui sa-ti iasa hasura cum trebuie. Asa ca ia o foaie, ia un creion 4B/8B si de la stanga la dreapta vei incepe sa hasurezi pe o portiune dreptunghiulara. In stanga mai inchis, in dreapta mai deschis. Tragi linii la 45 de grade, una langa alta, fara sa te grabesti. Nu conteaza ca depasesti chenarul, la inceput poate o sa ai spatiu intre linii, nu-i nimic, cu timpul inveti sa apesi si sa misti mana atat cat sa iti iasa din prima. De multe ori am primit sfatul pe care il dau mai departe: mai intai se hasureaza portiunile luminoase, pentru ca atunci cand trecem la suprafete intunecate, diferenta sa fie clara, daca incepand cu suprafata luminoasa o innegrim foarte tare, atunci diferenta dintre lumina si umbra nu o sa mai fie vizibila. Nu vrem asta.
Asadar, de la stanga la dreapta, linii la 45 de grade, cat mai putin spatiu intre ele, mana cat mai moale, apasa cat poti de putin. Scopul este urmatorul: in jumatatea dreapta avem o suprafata luminata in timp ce in jumatatatea stanga o suprafata intunecata. Cum ajungi sa le impaci pe amandoua? Simplu:

Imaginea 1

Partea dreapta va ramane asa, desi poti mereu sa revii cu hasura pana la marginea din dreapta dar sa ai grija sa nu apesi. Cu cat vrei sa iasa mai negru cu atat apesi mai tare, cu cat vrei sa iasa mai alb cu atat apesi mai putin, destul de logic, nu? Asa ca, incepi cu partea stanga apasand tare si, cu cat te apropii mai mult de extrema dreapta cu atat incepi sa apesi mai putin si sa lasi mana mai moale.
Dupa ce ai hasurat suprafata ca in imaginea 1 te concentrezi in continuare pe partea stanga, apasand, iar pe masura ce ajungi spre partea dreapta te opresti la cca. doua treimi, nu e foarte important daca sunt doua treimi sau trei sferturi, las la apriecierea ta, totul e sa lasi o portiune din partea dreapta hasurata ca in imaginea 1, pentru ca vrem sa fie deschis in partea dreapta, tii minte, nu? Vezi despre ce vorbesc in urmatoare imagine.

Imaginea 2

Repeti acelasi principiu. Tine minte: incepi din stanga, apesi, dar cu cat te indrepti mai mult spre partea dreapta lasi mana mai moale si apesi mai putin. Te poti opri la liniile verticale marcate de mine (unde iti arata sagetile) sau te poti duce pana la capat daca reusesti sa faci o hasura foarte fina astfel incat sa nu innegresti foarte tare partea din dreapta. Linii paralele, 45 de grade, cat mai apropiate, cat mai putin spatiu intre ele, cat mai multa rabdare, e foarte important, cel putin pana prinzi ideea.

Imaginea 3

Repeti principiul.

Imaginea 4

Imaginea 5

Imaginea 6

Acum ca ai ajuns la extrema stanga vei incerca sa-ti dai seama cam cat de neagra vrei sa apara hasura. Aici depinde de tine. Eu vreau sa arat un contrast foarte mare deci o sa merg spre negrul maxim. Vezi imaginea urmatoare:

Imaginea 7

Acum ca stii cat de alb vrei in dreapta si cat de negru vrei in stanga nu mai ramane decat sa iei hasura neagra din stanga si sa o extinzi usor usor spre dreapta. Cum faci asta? Simplu. Folosind delimitarile verticale, sau doar imaginatia ta, repeti principiul pe care l-ai invatat. Apesi foarte mult in stanga si foarte putin in dreapta. Ofera-ti cat timp ai nevoie pentru asta si cand esti multumit(a) hasura ar trebui sa arate cam asa:

Imaginea 8

“Practice makes it better!” adica cu cat exersezi mai mult cu atat iti iese mai bine. Incearca sa hasurezi dreptunghiuri pana esti pe deplin multumit(a)!

Acesta e doar un tip de hasura, pentru cei cu mai multa rabdare, sa zicem. Am “furat” stilul de la un profesor de la arhitectura, nici macar nu mi-a aratat in detaliu cum se face pentru ca el nu mai avea rabdare sa umple nici macar un patratel mic pe o bucata de hartie dar spre uimirea mea am prins foarte repede stilul si mi-a placut foarte mult pentru ca e o hasura aranjata, excelenta pentru arhitectura (pe care vroiam sa o practic la timpul respectiv) si contrastul foarte mare da un impact extrem desenelor.

***

Acum ca ai inteles bazele voi continua sa-ti arat cam cum hasurezi corpurile geometrice simple, o sa ai nevoie. Nu o sa pierd foarte mult timp aici pentru ca e acelasi principiu de mai sus doar ca trebuie sa stii unele lucruri, in mare va trebui sa exersezi si cu timpul o sa prinzi ideea.

Cubul, cel mai simplu corp geometric tridimensional. Aici va trebui sa hasurezi trei fete plane ale sale (doar trei poti vedea, din cele sase). Avand in vedere ca lumina vine din stanga sus (cam asta e directia standard) fetele vor fi luminate astfel: fata de deasupra (capacul cubului) va fi alba, pentru ca mereu va fi luminata direct, fata din stanga va fi medie, iar fata din dreapta, cea mai umbrita, va fi neagra. Pentru un efect cat mai real vom tine cont de urmatorul fapt: cu cat o parte a desenului este mai indepartata de privitor cu atat este mai stearsa. Asadar, fata dreapta, care este cea mai intunecata si deci cea mai in masura pentru aplicarea principiului, va fi mai umbrita in extrema stanga si mai luminata in cea dreapta:

Cubul – zona umbrita maxim si hasura efectiva

Hasura obiectului in sine constituie umbra proprie, adica gradul de luminozitate al obiectului in fuctie de sursa de lumina, pe cand hasura umbrei pe care obiectul o lasa pe suprafata suport constituie umbra purtata.

Piramida se bazeaza pe acelasi principiu numai ca nu mai apare partea superioara, deci voi sari peste. Ajungem la cilindru, unde lucrurile stau un pic altfel. Zona umbrita maxim nu va mai fi in extremitate ca la cub ci va fi cam la doua treimi datorita formei sale rotunde, deci va fi in felul urmator:


Ca sa fie mai usor poti trage generatoarele, folosindu-le ca pe delimitari verticale, intocmai ca la exercitiul de hasura prezentat mai sus.

Conul foloseste cam acelasi principiu, dar ca sa fiu sigur:

Si in sfarsit, sfera, care am vazut ca da batai de cap multora. E adevarat ca e un pic mai complicat, la modul ca asa cum, pentru a hasura mai usor, se trag generatoarele la cilindru, asa se trag paralelele la sfera. Sfera, ca si globul pamantesc are paralele si meridiane. Care e ideea: sursa de lumina, oriunde ar fi ea si din orice directie ar veni, va trebui sa bata perpendicular pe unul din polii sferei. Ma simt mai in masura sa exemplific prin desene asa ca:

***

Recent mi-am confirmat faptul ca practica bate teoria la orice ora din zi sau noapte, asa ca voi trece la un exercitiu mai complex, asta avand in vedere ca ai inteles cum sta treaba cu hasura. Vei invata sa reprezinti materiale textile si organice, partea cea mai grea din punctul meu de vedere, intrucat oricine poate sa hasureze un cub care nu are decat suprafete plane. Iata la ce vom lucra:

Nu te speria! Voi lua pe rand fiecare detaliu si il voi explica separat. Nu incurajez desenul dupa fotografie decat in cazul in care lumina cade intr-un mod in care evidentiaza clar toate schimbarile de plan si toate detaliile sunt vizibile. In caz contrar o sa observi ca desenezi mecanic fara sa intelegi de ce acolo e lumina si dincolo e umbra. De asemenea incurajez constructia, foarte foarte important. Fotografia aici de fata nu e tocmai cel mai bun exemplu dar umbrele evidentiaza destule lucruri care ma intereseaza.

Voi incepe cu parul, care cam da bataie de cap multor artisti si care necesita foarte mult timp si rabdare. Prima greseala pe care o fac multi e sa incerce sa reproduca absolut fiecare fir de par existent la modelul respectiv. NU! Tot ce trebuie sa faci e sa vanezi schimbarile importante, in cazul in care parul e cret de exemplu, trebuie sa studiezi foarte bine buclele. In cazul nostru parul e drept, nu sunt foarte multe schimbari de directie, tot ce ramane e partea aceea luminata care e de fapt esenta cand vrei sa-ti iasa bine parul. Asa ca, urmarind atent(a) directia parului schitezi un contur si delimitezi zona luminata (folosind guma) astfel:

Apoi pui umbrele, atentie, hasurand in directia parului, asta daca ai destula rabdare, trebuie sa ai, iar daca nu ai, probabil ca esti satul(a) de creion, cam ca mine si atunci poti sa folosesti alte metode foarte practice cum ar fi marker-ul care umple suprafete foarte repede, pensula cu tus, acrilice sau de ce nu aerograf (airbrush) – voi acoperi aceasta arie mai tarziu in tutorial. Combinand doua sau mai multe ustensile de acest gen vei obtine o calitate superioara si vei fi mai aproape de ARTA decat daca vei creiona “poze” propriu-zise. Experimenteaza, de ce nu? Dar pana una alta revenim la creion pentru ca deocamdata despre asta e vorba. In final ar trebui sa arate cam asa:


Atentie la lumina. In poza respectiva se intampla ceva interesant si anume se vede culoarea parului in lumina, apoi mai jos e o zona alba, luminata maxim. Partea roscata ar trebui sa fie reprezentata printr-o tenta medie de hasura, partea intunecata cu o hasura foarte neagra, cat de neagra se poate, iar partea luminata cu o hasura foarte fina sau chiar printr-o zona alba.

Grija! Zona luminata nu e dreapta, e foarte neregulata, unele fire de par nu sunt luminate si astfel poti sa tragi linii groase peste zona luminata, cat mai neregulat posibil, va aparea mult mai convingator. Vezi in imaginea de mai jos:

Exerseaza pana esti multumit(a) de rezultat.

Trecem mai departe la studiul materialului textil care, de altfel, e foarte interesant. O sa observi aici o adaptare a stilului de hasura pentru a obtine textura cat mai convingatoare. De altfel, vei observa ca o data ce vei incepe sa desenezi diverse lucruri iti vei adapta hasura pentru a capta cat mai bine modelul respectiv. In primul rand, ca si la par, te concentrezi pe schimbarile de plan, acele cute si denivelari ale materialului si incepi sa schitezi. Marchezi cu o linie subtire punctele maxime ale denivelarilor:

Imaginea 1

Atentie, nu desena dupa desenele mele, ci dupa poza pe care ti-am prezentat-o si apoi doar compari cu fiecare etapa pe care ti-o voi prezenta eu aici, altfel nu vei intelege nimic.

Apoi incerci sa delimitezi zonele umbrite, pentru a-ti face o idee si pentru a putea compara usor cu originalul, intotdeauna sa fii sigur(a) ca proportiile sunt bune inainte sa te apuci sa hasurezi pentru ca e un chin sa stergi hasura bine facuta pentru ca trebuie sa mai lungesti o parte a obiectului studiat. Asadar:

Imaginea 2

Daca observi greseli, acum e momentul sa le corectezi. Tine minte, stai cu ochii pe model! Acum ca ti-ai facut o idee in mare despre zonele umbrite (nu e chiar necesar sa schitezi umbrele, poti incepe sa le definitivezi din prima dar la inceput, cred eu, e mai bine sa o iei usor) vei observa materialul. Mai exact dunga materialului care fuge in sus si in jos in functie de cutele respective, ceea ce face observarea foarte usoara. Tragi linii cat poti de paralele (unde e cazul) si pe cat posibil la aceeasi distanta:

Imaginea 3

Maneca are liniile verticale si se aplica acelasi principiu ca la par.
Acum revii si insisti in zonele mai umbrite. Ai grija la intensitatea umbrelor si incearca sa faci contraste intre alb si negru, foloseste guma daca trebuie sa luminezi o zona. Urmareste detaliile cu atentie:

Imaginea 4

Incearca pe cat posibil ca in loc de hasura exemplificata anteror, cu linii la 45 de grade, sa folosesti linii orizontale sau, mai exact, sa urmaresti linia materialului.

Imaginea 5

Observi deja contrast, desenul incepe sa aiba impact.

Imaginea 6

Incepi sa finalizezi umbrele. Observa zonele intunecate si trateaza-le ca atare:

Imaginea 7

Desenul artistic foloseste acelasi principiu ca si ochiul uman. Tot ce vedem noi cu ochiul se rezuma la umbre si lumini, obiectele nu au contur ci sunt doar vizibile in functie de cat de luminoase sunt si in ce masura se afla in contrast cu celelalte lucruri inconjuratoare. Asadar, cauta sa evidentiezi prin umbre si lumini si mai putin prin contur atunci cand lucrezi la un desen mai pretentios.

Imaginea 8

La maneca dupa cum spuneam, principiul parului, cat mai neregulat si incearca pe cat posibil sa observi cutele, e o zona foarte denivelata:

Imaginea 9

Incet incet va trebui sa ajungi cam aici:

Imaginea 10

Cand consideri ca ai inteles principiul si esti multumit(a) de rezultatul obtinut putem trece mai departe.

Studiul mainii este, dupa parerea mea, la fel de important ca cel al fetei si cu siguranta ca este mult mai complicat. Daca ai incercat vreodata sa desenezi maini, stii despre ce vorbesc.

Experienta m-a invatat ca un desen bine construit dar nu foarte detaliat si hasurat este de 10 ori mai bun decat un desen foarte migalos si foarte bine hasurat dar care nu are o buna constructie si intelegere a formei.
Asa ca, pentru a fi pe deplin multumit(a) de desenul tau va trebui sa incepi cu constructia si mai ales sa intelegi anatomia. Nu o sa intru in detalii de anatomie, dar pot sa iti arat cum corpurile geometrice te pot ajuta sa intelegi cum hasurezi, cum vine lumina, unde lasa umbra, mai exact intelegerea formei. Asa ca, privind cu atentie la model, incepi cu o schita:


Observa cum degetele, tendoanele au forma unui cilindru, la imbinarea lor se formeaza o sfera (aproximativ) si trateaza-le ca atare.

Acum ca am conturat o forma putem trece mai departe si putem cauta conturul final.

Apoi incepem cu o hasura tinand cont de forma cilindrica a degetelor si avand in vedere ca iti aduci aminte cum se hasureaza cilindrul.

Si continuam cu celelalte:

Apoi:

Si finalizam intreaga hasura, tinand cont ca lumina vine de undeva de sus, zonele de sub degete vor fi umbrite, la fel zona de sub palma:

Ok, poate am lungit un pic degetele si poate ca nu e in totalitate mana din imagine, dar nici nu trebuie, atat timp cat arata ca o mana din punct de vedere proportional si anatomic. Apoi, daca stau bine sa ma gandesc, era vorba despre hasura aici… asa ca sper ca te ajuta si sper ca acest exercitiu nu a fost chiar atat de greu pentru tine.

***

Orientandu-ma mai mult spre arte plastice in ultima vreme am inceput sa-mi permit sa explorez mai multe genuri de hasuri si sa experimentez cu ele. De aici si hasura prezentata la crochiuri. De aceea te sfatuiesc sa experimentezi si tu, incepand cu ce ai invatat aici si continuand cu ceea ce simti cand desenezi.

Nu sunt adeptul caricaturilor, desi unele sunt extraordinare, sunt impotriva stilului abstract si desenelor in care anatomia omului, detalii ale naturii si reguli ale desenului sunt facute praf, oricare ar fi motivul, si intr-un final ajungi sa te intrebi ce naiba a vrut sa reprezinte artistul… un cal? o vaca? sau poate ca e un caine…

Am lucrat ceva timp la acest tutorial si cred ca va fi folositor multora. Nu este cat de complet vroiam, sper sa mai lucrez la el cand voi mai avea timpul si dispozitia necesare, dar pana atunci astept pareri.

Bafta!